Prima mea "creatie"

   Acum cateva zile ma gandeam sa fac pentru Nicol ceva frumos, unicat, sa fie "facut de mami", dar nu stiam ce. Mi-am amintit de o idee care mi-a dat-o sotiorul meu, o carte de povesti. Mi se pare destul de interesant si frumos. Voi scrie povestile clasice, cum ar fi:"Alba ca Zapada si cei sapte pitici", "Scufita Rosie", "Ursul pacalit de vulpe", "Capra cu trei iezi", etc si la fiecare pun si poze, bineinteles. Sa fie ceva atractiv, cu multe culori, cum le place copiilor. Sper sa imi iasa ceva frumos.

   Dupa ce termin, voi pune si poze sa vedeti cum a iesit!!Abia astept!!

Progrese

  Duminica, 24.01.2009, Nicol a stat pentru prima data singurica in fundulet si nu 2-3 secunde ci vreo 5 minute de am apucat sa ii fac si poze pe care am sa le pun cand voi face rost de ele. In picioruse sta mai bine ca inainte, sprijinita de manute bineinteles. Pe burtica inca nu s-a intors dar nici mult nu mai e, tot incearca. Inca putin si face si asta. Oricum se vad progrese mari. :D

   Au inceput si durerile de gingii. Zic asta pentru ca roade tot ce prinde, suzeta o scoate din gurita si roade plasticul, este nervoasa si uneori plange fara rost. Ehh, trecem si peste asta..sanatosi sa fim!!

   Am facut rost de pozele cu statul in fundulet si am sa pun macar una, asa cum am promis!!

Va place rochita mea??

        Va place rochita mea??E foarte frumoasa, mie imi place foarte mult si ca sa va si arat cat de mult imi place, am pus si poze:

   E facuta de Laura, mamica lui Razvanel (Iasi), unul din prietenii mei. Nu-i asa ca e foarte talentata??Pupici dulci de la mine pentru ea si Razvanel! 

Poze noi cu Nicol

                                                                            Sunt o alintata

                                                                   Ce mot am ...hihihi

                                                         

                                                           Strumf mic

       Ma jucam cu tati, dar ma uitam si la mami :D

O seara cam trista

   Nu stiu ce a avut Nicol in seara asta. Era vesela, venisem de la plimbare. M-am apucat pe la 10 sa ii fac baita, ca dupa aceea sa pape si sa doarma. A stat cuminte si spre sfarsitul baitei, a inceput sa planga, ea care de ceva timp este foarte cuminte si rade la baita. La imbracat ce sa mai zic, teroare si concert, ca de fiecare data. Plangea atat de tare si se foia, ca nici pampersul nu puteam sa i-l pun. Incercam sa o imbrac cat mai repede, dar vroiam sa o si linistesc in acelasi timp. Cam greu,doar nu sunt Napoleon. A luat-o tati, a linistit-o dar a inceput iar cand am incercat sa ii dau Vigantol (Vit D3). Apoi am incercat sa ii dau sa pape si bineinteles ca nu a vrut, a inceput si mai tare sa planga, cu suspine. Mi s-a facut mila de ea, mi se rupea sufletul, m-a apucat si pe mine plansul. :(( Nu stiam cum sa o linistesc. Intr-un final am pus-o intinsa pe pat si am mangaiat-o pe frunte, pe obraji si langa urechiuse si i-am spus si "Tatal nostru"(ma gandeam ca poate e deocheata). Intr-un final a adormit...fara sa manance...recupereaza ea dimineata sau poate se trezeste la noapte si papa..

Nasterea printesei mele, Nicol Cristina

    Cele mai frumoase si emotionante clipe din viata mea. Le-am asteptat mult timp. Eu vroiam sa nasc mai devreme, pe la 38 saptamani, dar doctorul m-a programat la 40. La inceput m-am cam suparat dar mi-a trecut si acum ma bucur ca am nascut pe 25 august 2009. Cel mai frumos cadou pentru ca o zi inainte a fost ziua mea!!:D:D

Am plecat de dimineata la 9 cu sotul meu, mama si unchiul meu la spital. Am mers la cabinetul doctorului, apoi sa-mi faca fisa de internare, dupa care o asistenta m-a dus la sectia de nasteri si neonatologie. Pana a venit doctorul, am stat intr-o sala preoperatoare. O asistenta a masurat bataile inimii ale copilului...sau doar a incercat...nu prea stia sa foloseasca aparatul de masurat. Apoi am ajuns intr-o camera langa sala de operatii si am vorbit cu Dna Dr. anestezista. I-am aratat dosarul cu analize si ecografii din timpul sarcinii, m-a intrebat daca am alergie la ceva, am mai discutat despre anestezie si operatie dupa care am intrat in sala. 

Mi s-a facut anestezie in coloana (rahianestezie), am fost constienta tot timpul operatiei. Ma uitam peste tot, nu mai aveam rabdare, desi nu aveam voie sa misc capul sa nu am dureri de cap dupa operatie. M-am tot miscat si dureri nu am avut. :D

La 11.30 s-a nascut Nicol-Cristina, o blonduta frumoasa, rozalie, sanatoasa. Asta m-a bucurat cel mai mult, ca este sanatoasa. S-a nascut cu 3100 g si 50 cm. Dupa operatie, am ajuns intr-un salon postoperator, unde mai era o proaspata mamica, de baietel. O asistenta mi-a pus niste saculeti de nisip pe burta si mai venea sa ne apese pe operatie (nu stiu motivul dar era groaznic de dureros). Am inceput sa anunt pe toata lumea ca am nascut, vorbeam destul de mult la telefon si se pare ca am "deranjat-o" pe asistenta si mi-a zis sa nu mai vorbesc la telefon. Hahaha, cine o fi ea??Cu ce drept imi spune sa nu mai vorbesc la telefon?M-am enervat pe ea si m-am cam rastit la ea...stiu, eram proaspat operata dar .....oricum, a venit doctorul si am parat-o...hahaha....:D:D:D:D..ce bine m-am simtit.

Pe la 14:00 a venit o asistenta si a adus piticii. Printesa mea plansese ca avea lacrimi. Era atat de micuta si firava. Am luat-o in brate si am pupat-o. Am tinut-o 2 minute si apoi a luat-o si a dus-o la salonul de copii. Inainte sa ajunga la salon, a vazut-o si tati care era pe hol si nu mai avea stare :P. I-a facut si poze:

O mica chinezoaica :D

Spre seara, doctorii ne-au spus sa ne miscam sa ne obisnuim,sa nu stam numai pe spate pentru ca a doua zi sa ne putem ocupa de bebelusi singure si sa ne putem misca. 

A doua zi am fost mutata in salon, am avut dureri mari cand m-au pus asistentele pe targa si apoi in pat. Am plans de durere dar mi-am revenit. Eram nerabdatoare sa-mi aduca printesa langa mine si sa vina tati. N-a trecut mult timp si au venit sotiorul meu si mama. M-au ajutat sa ma ridic din pat, sa ma obisnuiesc. Ma durea dar incet-incet am invins durerea si am inceput sa fac ture prin camera. 

Pe la 11 mi-au adus si fetita. Am pus-o imediat la san dar au fost unele mici probleme pe care le-am depasit mai tarziu, dupa ce am ajuns acasa.

M-am descurcat destul de bine zic eu. Mi-a fost foarte greu cu alaptatul, nu stiam daca se satura, dimineata cand veneau asistentele si o cantareau si am vazut ca scadea in greutate, ma ingrijoram desi stiam ca e normal. 

A treia seara am avut si mai multi vizitatori, printre care sotiorul meu,parintii mei, fratii mei si prietena mea cea mai buna, Geny.

Fratele meu, Catalin

Si tati, 

A 4-a zi, pe 28 am fost externate din spital. Abia asteptam sa plec acasa sa ma bucur de micuta mea alaturi de cei dragi. 

Sarcina mea

   Anul trecut  in noaptea de revelion(2008-2009) am aflat de sarcina. Nu imi venea sa cred cand am vazut testul pozitiv, eram foarte fericita. :X Pentru ca am avut inainte dezamagiri, ca sa fiu sigura,am repetat testul dupa o saptamana si a iesit tot pozitiv.Eram in culmea fericirii. Apoi am mers la medic pentru a-mi prescrie Acid Folic si eventualele indicatii. 

    Nu am avut neplaceri cum ar fi greturi, dureri, ameteli si altele; singurele simptome au fost starile de somnolenta, pofte si uneori apatia, nu aveam chef sa fac nimic. Mai tarziu au aparut arsurile care m-au chinuit cel mai tare.

    Prima ecografie am facut-o la 11 saptamani dar nu mi s-au dat detalii deoarece am nimerit o doctorita sictirita de munca si ne-a expediat destul de repede, scuzandu-se ca e prea mic bebe si nu are ce sa ne zica.:( A doua ecografie a fost la 15 saptamani unde mi s-au dat detalii si m-am bucurat ca bebele era bine, crestea, mi s-a explicat fiecare detaliu. La a treia ecografie, la 18 saptamani am primit si poza in care se poate vedea ce pozitie relaxanta :D avea bebe.

 Era foarte iute,nu avea stare deloc, nici vorba de vazut sexul.

       La ecografia de la 22 saptamani iar am nimerit doctorita sictirita de munca care nu ma lamurise cu nimic,drept pentru care am facut alta ecografie la 25 saptamani, cand am aflat si sexul: FETITA!!!Ramasesem fara cuvinte, nu imi venea sa cred. Simtea si ea fericirea mea ca se misca atat de tare de parca topaia de bucurie. A masurat-o doamna doctor, s-a uitat la placenta si la placenta si la sfarsit ne-a dat si poza. Si ce pozitie avea. Se vedea ca nu are stare. 

   Urmatoarea ecografie si ultima a fost la 32 de saptamani. La fel de iute, sanatoasa si eu si tati eram tare fericiti, abia asteptam sa vina pe lume. 

    Mangaiam burtica si vorbeam cu ea,ea raspundea prin miscari si noi radeam, ascultam muzica, mergeam la plimbare foarte des chiar pana aproape de nastere, gratare, chiar si putin pe la plaja, pe 1 mai am dormit in padure in masina, am mers si la scoala fiind ultimul an de liceu, apoi examenul de bacalaureat de care am trecut cu brio. M-am bucurat de sarcina la maxim si de miscarile micutei si asta datorita faptului ca am avut o sarcina foarte usoara si doresc asa sarcini tuturor mamicilor din lume. Nasterea la fel de usoara si o recuperare foarte rapida iar acum ne bucuram de micuta noastra, Nicol Cristina care creste si ne uimeste pe zi ce trece.